Sorgul, în țara lalelelor și morilor de vânt

După susținerea tezei sale de doctorat, intitulată „Ameliorarea grâului din Zambia, cu ajutorul unei rezistențe incomplete împotriva ruginii”, Walter s-a îndreptat spre Mexic, unde a lucrat ca post-doctorand în cadrul Centrului internațional al porumbului și grâului (CIMMYT). Însă, destul de repede, a revenit cu familia sa în Africa, la Bulawayo, în Zimbabwe, unde și-a reluat munca axată pe cerealele africane, la Centrul pentru culturile din regiunile semiaride (ICRISAT), în cadrul Conferinței de Coordonare pentru Dezvoltarea Africii Australe (SADCC), care acoperă nouă țări africane. Grație acestei experiențe, mi-am îmbunătățit cunoștințele despre sorg și am descoperit diversitatea materialului genetic existent, al acestei plante. Apoi, când copiii mei au ajuns la vârsta de liceu, ne-am întors în Olanda, unde am lucrat ca responsabil internațional în cercetare-dezvoltare, în domeniul legumelor și florilor, pentru companiile Syngenta și Limagrain.

Însă în 2002, Africa l-a rechemat pe Walter de Milliano. Am fost rugat să activez ca profesor în domeniul selecției cerealelor tropicale, la Centrul african pentru ameliorarea culturilor, din Pietermaritzburg, în Africa de Sud. Un post în care Walter a ajuns să lucreze cu material genetic și să realizeze selecții în domeniul sorgului. Am fost într-atât de convins de capacitățile sorgului, încât l-am introdus în Olanda, în 2005. Obiectivul era de a dezvolta prototipuri de sorg pentru regiunile temperate, mai sus de 48° latitudine nordică. Rezultatul: în 2010, Walter a început, efectiv, să cultive sorg în ferma „HoeveDierkensteen”. Mai jos, el ne relatează experiența și observațiile lui.

Un pionier al sorgului „fabricat în Olanda”

Prototipurile de sorg (disponibile până la F8, în 2013) au fost selectate pornind de la liniile cele mai productive, prin încrucișări începute în 2008. Într-un an s-au realizat până la două cicluri de cultură: unul în Olanda, iar celălalt, în Africa de Sud. În Olanda, introducerea tipurilor de sorg fotoperiodic sensibile nu era viabilă (ziua-lumină fiind prea scurtă), iar când condițiile de luminozitate erau propice, plantele aveau probleme de fertilitate.

Performanțele prototipurilor de sorg olandez

Liniile de sorg produse pe plan local produceau boabe viabile (albe-cretă sau de diverse culori; fără tanin), care puteau fi recoltate și prezentau un nivel crescut al conținutului de zahăr, măsurabil în tulpină – conform celor constatate la Oostburg, în Olanda (51°20′ latitudine nordică, 3°30′ longitudine estică, 1 m deasupra nivelului mării). La maturitate deplină, se obținea o tulpină dulce (până la 27° Brix). Înălțimea plantei era cuprinsă între 1,5 și 2,9 m. Grosimea tulpinii era cuprinsă între 0,6 și 1,3 cm.

În 2013, doctorul Nick Van Eekeren, de la Institutul Louis Bolk din Olanda a fost primul care a demonstrat că liniile de sorg sunt capabile să producă boabe și zahăr. Deși mai degrabă tardive față de porumb, liniile prezentau un randament variabil, însă foarte onorabil (până la 18 t substanță uscată) și o digestibilitate furajeră destul de bună (la un nivel VCOS* ridicat: 74 la porumbul hibrid, conform rezultatelor NIRS sau testelor de laborator VCOS T&T**, 72 indică o digestibilitate bună). Ipoteza era că prin selecție, ar trebui să se poată obține o nouă cultură de sorg, cu conținut energetic ridicat, complementară porumbului: zahăr + amidon = 377 g, pentru o linie de sorg, și 335 g, pentru un hibrid de porumb (vezi tabelul de mai jos). Un alt aspect interesant: conținutul de proteină brută a sorgului era mai ridicat, față de porumb.

Care este secretul cultivării sorgului în Olanda? 

Este foarte probabil ca sorgul olandez să ofere ocazia unei variante noi de producție cerealieră în regiunile cu climă temperată, precum și în producția de biomasă din zonele cu potențial slab (cu soluri care se usucă rapid, soluri ușoare, sau soluri saline). De reținut că hibrizii vor da cele mai bune rezultate. În prezent, testele și experimentele continuă, pentru o mai bună cunoaștere a modului în care sorgul poate fi cultivat în Olanda.

Eforturile principale sunt axate pe dezvoltarea unor hibrizi furajeri, pentru bovine și caprine. Cercetătorii aprofundează cunoștințele, iar producătorii apelează și la organizația Sorghum ID, pentru informații. În ultimii doi ani, schimburile de experiență din domeniul sorgului furajer s-au intensificat, grație inițiativei unui grup dinamic, compus dintr-un public divers. Acest grup s-a întrunit pe 5 februarie 2020, în Olanda, la Den Bos, în cadrul unui eveniment unde optzeci de persoane și-au împărtășit cunoștințele și experiențele, într-un scop comun: pe lângă porumb, cum putem profita și de sorg?

Cum se consumă sorgul, în Olanda?

Jan Koeman și Ir. Martijn Stevens sund doi deschizători de drumuri, care s-au lansat în fabricarea unor produse alimentare pe bază de sorg olandez. Jan Koeman produce biscuiți, clătite și vafe.

Ir. Martijn Stevens a creat o bere pe bază de sorg, pe care a numit-o „Pluim” – de la numele bucătarului-șef care se ocupă cu realizarea preparatelor din sorg. De asemenea, Martijn Stevens a arătat că din fibrele de sorg se pot prtoduce carton și hârtie, sorgul fiind, așadar, o cultură ideală pentru demararea unei adevărate economii circulare.

Grupul de lucru olandez dorește ca programul de colaborare cu organizația Sorghum ID să se extindă și în regiunile din nord, deoarece experiențele acumulate lasă să se întrevadă o dezvoltare a sorgului la latitudini mai înalte ale globului.

* VCOS = digestibilitatea materiei organice
** T&T = procedeu in vitro descris de Tilley & Terry (1963), pentru determinarea digestibilității materiei uscate sau materiei organice din furaje