În Italia, sorgul a devenit o cultură majoră

În 2011, când Daniel Grandis era la începtul carierei sale în cadrul companiei KWS, sorgul – în special cel pentru biomasă – era deja prezent în catalogul soiurilor. Gama în sine de sorg-boabe a căpătat amploare începând din anul 2014. În prezent, acest inginer agronom cu multă experiență deține funcția de director de produse pentru culturile hibride, fiind responsabil pentru zona Europei de sud și Turcia. „Mă ocup de un areal vast, însă în cazul sorgului, mă concentrez cel mai mult pe zona Italiei, pentru că în această țară se cultivă suprafețele cele mai mari de sorg” – ne precizează el.

Aproape 70 000 de unități pe an

Pentru companiile producătoare de semințe, Italia deține un potențial ridicat. Daniel Grandis estimează acest potențial la 67 800 saci, în principal la sorgul-boabe (40 000 saci). Sorgul-siloz (27 800 saci) provine în proporție de 80 % din varietățile de sorg cu o singură recoltare, față de 20 % în cazul celor cu mai multe recoltări.

O plantă care a devenit o cultură majoră

Sorgul-boabe este o cultură foarte importantă în Italia. Zona principală de cultură este regiunea Emilia-Romagna, urmată de sudul Italiei. Sunt două zone în care disponibilul de apă este restrâns, iar posibilitățile de rotație sunt limitate. „Prin consumul de apă redus prin comparație cu alte culturi, sorgul le oferă agricultorilor o modalitate interesantă de diversificare. Sorgul este o piață stabilă.” Producția medie a sorgului-boabe este de 6,5-7 t/ha.

În ce privește sorgul-siloz, el este cultivat într-un areal mult mai larg: în Lombardia, în sudul Italiei, în Piemont, Veneto și Emilia-Romagna. Producțiile medii au o plajă de variabilitate mai mare decât la sorgul-boabe, oscilând între 35 t/ha (hibrizii de iarbă de Sudan) și 80 t/ha (hibrizii bicolori), având un conținut de substanță uscată de 30 %.

Hibrizi adaptați fiecărei piețe și un nivel calitativ ridicat, al semințelor  

Din punct de vedere al materialului genetic, cerințele agricultorilor variază în funcție de tipul pieței de desfacere: soiurile cu bob alb sunt solicitate în sectorul păsărilor sau pentru producția de făină destinată consumului uman; soiurile bicolore, cu o singură recoltare, sau soiurile de sorg-boabe înalte – pentru biogaz; soiurile bicolore (iarba de Sudan) sau multicolore – pentru siloz.

De asemenea, agricultorii știu că un criteriu esențial în reușita unei culturi este calitatea semințelor și sunt exigenți din acest punct de vedere. Astfel, ei urmăresc ratele de germinare foarte ridicate, dimensiunea omogenă a boabelor, absența glumelor (care îngreunează eficiența elementelor semănătorilor)… dar și respectarea termenelor de livrare!

Sorgul italian poate miza pe un viitor fructuos

Daniel Grandis nu are nici un dubiu: „Având în vedere marile provocări cu care se confruntă agricultura (diminuarea resurselor de apă, încălzirea globală, presiunea din partea societății în privința utilizării produselor fitosanitare etc), sorgul este, indiscutabil, o cultură pe care putem miza.” Mai mult, riscul micotoxinelor fiind aproape inexistent în cultura sorgului, acesta se pretează pentru multe tipuri de piețe – ceea ce reprezintă un atu important. Reglementările actuale, care pun accent pe rotațiile lungi și producția de biogaz ar trebui să contribuie și ele la creșterea interesului pentru această cultură, în viitor. Încă un factor în favoarea sorgului este presiunea exercitată de dăunători ca viermele vestic al rădăcinilor de porumb și sfredelitorul porumbului, care scot în evidență oportunitatea sorgului ca alternativă de cultură. De notat și faptul că sectoarele de procesare sunt în creștere: dacă 90 % din sorgul-siloz merge spre autoconsum, sorgul-boabe face adesea obiectul contractelor cu prețuri de vânzare garantate, care le oferă siguranță agricultorilor. Aceste contracte – încheiate cu cooperativele sau societățile din sectorul agroalimentar – le permit producătorilor să anticipe necesarul de semințe și să-și planifice producția.