În ciuda unei evoluții fluctuante, producția de sorg din Rusia prezintă interes pentru unii agricultori.

„Dacă ar fi să reprezint grafic producția de sorg din Rusia, ar fi o sinusoidă” – ne spune Artem Gorelov la începutul discuției noastre. Cifrele confirmă acest lucru: în perioada 2002-2010, suprafețele de sorg au oscilat între 20 000 și 50 000 ha, „ceea ce este derizoriu, la scara acestei țări”, subliniază el. Apoi, în intervalul 2011-2016, s-a constatat o creștere puternică, suprafețele ajungând la 229 000 ha. Însă de câțiva ani, se observă o scădere notabilă a suprafețelor. Acestea au scăzut de aproape trei ori, ajungând la 71 000 ha în 2018 și la 89 000 ha în 2019. „Anul acesta, după datele pe care le avem, suprafața de producție ar trebui să se situeze în jurul cifrei de 83 000 ha. Și este greu de spus care vor fi cifrele în campania următoare”.

Producții medii disparate

Producția de sorg-boabe se concentrează de-a lungul graniței de sud a țării, în zonele cu climat mai cald și mai uscat. Prima regiune de producție axată pe sorg este Saratovul, urmată de Volvolgrad, Rostov, Orenburg și Stavropol. În aceste regiuni se cultivă între 5000 și 30 000 hectare de sorg. Câteva insule de producție (care nu depășesc 500-2500 ha) se găsesc și în alte regiuni, ca Samara, Belogorod, Voronej, Krasnodar și Republica Kalmâkia.

„Producțiile medii variază foarte mult de la o zonă la alta și de la un an la altul”, precizează Artem Gorelov. În ultimii cinci ani, producția medie a sorgului-boabe s-a situat între 10,6 și 14,9 dt/ha, cu diferențe mergând de la 20 la 40 dt/ha, în funcție de zonă. Consecința: producția de sorg a acestei țări este și ea foarte fluctuantă: 104 000 t în 2017, 49 000 t în 2018 și 97 000 t în 2019.

Piața internă și sectorul furajer, pe primul loc

Producția de sorg-boabe a Rusiei se consumă, în mare parte, pe piața internă. Numai 10-13 % din producție se exportă anual în Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. În Rusia, sorgul se folosește în primul rând în sectorul zootehnic – mai ales în furajarea păsărilor –, o proporție mult mai mică fiind utilizată în creșterea porcinelor. „Unii agricultori cultivă sorgul pentru însilozare tardivă, dar nu sunt mulți care cunosc bine acest procedeu”, precizează Artem Gorelov.

Motive diferite și competențe care progresează

Motivele care îi fac pe producători să cultive sorg sunt diverse: pentru unii din ei, sorgul reprezintă un substitut acolo unde climatul uscat, cu temperaturi ridicate limitează producția. Pentru alții, sorgul le permite să-și producă singuri furajele pentru păsări sau porci. Alții consideră că sorgul oferă o metodă bună de echilibrare a rațiilor vacilor de lapte, datorită valorii nutritive a silozului tardiv – în paralel cu reducerea cheltuielilor.

De câțiva ani, se constată că mulți agricultori ruși se axează pe cultura sorgului. Au experiență, stăpânesc bine tehnologia de producție și fac investițiile necesare pentru a reuși. Acești agricultori sunt exigenți în ce privește calitatea semințelor și își aleg foarte atent hibrizii, pentru că au înțeles că de acești factori depinde reușita producției.