Sorgul este una dintre plantele cultivate cu cel mai mic necesar de apă.

Una dintre particularităţile sale este faptul că are un mecanism de absorbţie a CO2 „în C4”, ceea ce îi conferă performanţe de fotosinteză mai bune, prin urmare o eficienţă mai bună în condiţii uscate sau la temperaturi ridicate.
În plus, graţie sistemului său radicular foarte dens (care poate coborî la peste 2 metri în sol adânc şi bine pregătit), sorgul poate absorbi şi utiliza mai eficient apa şi nutrienţii din sol.
Necesarul său total (rezervele solului + ploaie + irigare) este în jur de 400 – 500 mm.

Capacitatea de adaptare

a sorgului la deficitul de apă este bine cunoscută. Şi, în majoritatea cazurilor, nu este necesar să se recurgă la irigaţii. În solurile cu adâncime medie, necesarul de apă al sorgului este net inferior celui al altor culturi de primăvară.

Dacă agricultorul dispune de un sistem de irigaţii şi în cazul unor nevoi specifice (secetă pe timp de vară, soluri puţin adânci), un aport de apă bine ţintit (între faza de burduf şi încolţire a sorgului) va da roade.